vineri, iunie 12, 2009

Barcelona, maratonul continua - ziua a 3-a, septembrie 2007

Ziua incepe prost, cu un apel telefonic de la liniile aeriene cu care venisem si care ma anunta ca pierdusem in avion portofelul cu toate cardurile, dar sa nu-mi fac griji ca e la ei si il pot recupera oricand. Usor de zis, daca n-as fi la sute de km distanta de tara. Grav, ca nu mai stiam daca nu cumva in portofel era si o hartiuta cu codurile PIN ale cardurilor, loool. Atmosfera de doliu ceva vreme, autoconsolare in final, asta e.
Fara entuziasm, o mica tura prin Plaza Real, apoi a pied spre Montjuic.

Ceea ce parea foarte aproape, s-a dovedit a fi foarte departe si iar ne-am rupt papucii. Cand ne-am hotarat sa luam un mijloc de transport motorizat, deja era prea tarziu si, de voie, de nevoie, am continuat drumul pe jos pana la Stadionul olimpic si Palau Sant Jordi.
Intr-un final, am ajuns la palatul impresionant care domina Montjuicul (in traducere ar insemna muntele evreilor), Palatul Montjuic, unde se gasesc puzderie de muzee, incepand cu Muzeul National de Arta Catalana, Muzeul desenelor, gravurilor, fotografiilor, monedelor, de arta moderna, gotica, romanica si asa mai departe... or mai fi fost, dar pe noi ne-au zapacit, asa ca ne-am multumit sa ne tragem sufletul pe treptele palatului, privind de sus Plaza Espania, fantanile magice, alaturi de multi alti "obositi" ca noi si ascultand tot felul de chitaristi amatori.
Cum eram in apropiere de Pueblo Espaniol, un fel de Muzeul Satului spaniol, nu am putut sa il ratam. Am nimerit in plina nebunie. Show, niste gagici in portocaliu pe catalige mergand in ritm de muzica si falfaindu-si poalele. E atat de haios acest mini-orasel cu zeci de terase si buticuri, incat nu am facut multe fotografii, pentru ca nu am fi putut prinde atmosfera, ci am filmat aproape non-stop... cu pauza de masa, adica o paelia acompaniata de sangria.
Si cum sportul e mama sanatatii, am mers, tot pe jos, pe Avenguda Paralel (exista si Avenguda Diagonal in Barcelona, nu va faceti iluzii ca ar fi singurul nume nostim de strada), pana in port, sa ne intalnim cu Cristofor Columb, cu statuia lui, mai bine zis.



Finalul zilei ne-a prins la Fantanile Magice, privind superbul spectacolul de sunet si lumini, apoi ne-am dus, tarait mai bine zis, spre casa. Era aproape de miezul noptii si maine ne astepta o alta zi plina.

marți, iunie 09, 2009

Barcelona, fascinanta - ziua a 2-a, septembrie 2007

Ziua a doua am inceput-o in forta si, dis de dimineata, cu harta in brate, am pornit pe jos spre Sagrada Familia. Orasul parea adormit in racoarea diminetii, cu doar cativa oameni pe strazi si putine masini... Asta pana am trecut pe langa o gara si am vazut un ins fugind de mama focului, cu un altul dupa el. Ne-am prins ca al doilea era politist, avea baston si catuse in dotare. Cand era cat pe ce sa-l prinda pe primul si apucase sa-i arda un baston pe spate, i-au cazut catusele jos. S-a oprit sa le ridice, suficient ca, in cele cateva secunde de ragaz, infractorul sa ia un avantaj considerabil si sa dispara pe stradute. Nu am facut decat cativa pasi si doi indivizi au trecut pe langa noi mormaind cateva cuvinte sub forma de injuratura in romaneste, moment in care am decis ca e mai sanatos sa vorbim doar in engleza.
Drumul spre Sagrada Familia trece prin Plaza del Torro, habar n-am de ce-i zice asa, probabil ca acolo aveau loc pe vremuri luptele cu tauri. Acum nu sunt decat niste frumoase si impresionante cladiri in stil maur.
Sagrada am vazut-o cu totii in diverse poze din albume sau de pe net. Dar realitatea e cu mult mai impresionanta. Seamana cu castele alea pe care le faceam vara pe malul marii si ale caror turnuri erau construite din nisip ud, lasat "sa curga".




In comparatie cu ce a creat Gaudi, partea noua a bisericii arata sinistru, cu niste sfinti scosi parca direct de la Auschwitz si forme geometrice.

Intr-un adevarat tur de forta, a urmat Casa Milla, Casa Batllo, Casa Amatller si Casa Calvet, care mai de care mai fascinanta, cozi la intrare, stilul gotic si cel catalan amestecate intr-un cocktail unic, decorat cu arabescuri din fier si mozaicuri multicolore ce te duc intr-o lume halucinanta.





Cum se vede si din poze, Barcelona e un imens muzeu de arhitectura, cu cladiri unice, care mai de care mai impresionanta si in care nu poti sa mergi decat "cu capul in nori", uitandu-te din dreapta in stanga, ca un radar in cautarea ineditului.

La finalul zilei aveam basici in talpi, piciarele abia le mai miscam, parca eram copilul ploii si aratam asa:


De aceea am considerat ca meritam sa incheiem ziua cu o paelia si un pahar de sangria in fata, la o taverna pe bulevard.

vineri, iunie 05, 2009

Impresii din Barcelona (ziua 1) - septembrie 2007



Stiam ca Barcelona=Gaudi. Vazusem Barcelona doar in poze si visam de mult sa ajung acolo. Un vis vechi de ani, a devenit realitate in 2007.
Orasul, din fuga taxiului, nu impresioneaza. Cladiri, masini, circulatie mai omeneasca decat in Bucuresti - am gandit cu voce tare, magazine, strazi, minus gropile noastre si maidanezii jumuliti. Cand am ajuns insa in cartierul gotic (unde aveam cazarea) cu aer de secol 14-15, am realizat ca sunt totusi in alta lume.
Cazarea a insemnat aruncarea bagajelor intr-un colt si, nevrand sa pierdem niciun minut, plonjarea in prima locatie "de vazut", Parcul Ciutadela, care era exact peste drum. Spui parc si te astepti la chestii normale. Alei, copaci, flori, statui, un lac.
Ciutadela nu seamana insa cu niciun alt parc vazut in trecut. Monumentul ce strajuieste lacul te lasa cu gura cascata. Ornamente unice, combinatii de piatra, metal si marmura, un lac de un verde ireal, care parca a imprumutat din culoarea palmierilor ce-l inconjoara. Monument construit de Gaudi, evident.
Si cum cuvintele palesc in fata imaginilor, doar pozele ma pot salva.


sâmbătă, ianuarie 31, 2009

E viva Espania, Ole! (Jurnal de vacanta: Madrid, septembrie 2007)

Initial destinatia a fost doar Barcelona. Apoi a aparut si posibilitatea de a vedea Madridul, ca un bonus.
Dar venind la Madrid dinspre Barcelona, prima impresie nu-i e favorabila capitalei Spaniei.
Mi-am spus: Hm, da, e frumos, dar e doar o capitala ca oricare alta, cu blocuri, asfalt incins de arsita soarelui, magazine, buticuri, lume multa, inghesuiala.Apoi am descoperit rand pe rand "pietele": Piata de Oriente (adica de Est), Piata Spaniei, Piata Mayor... si tot asa, din piata in piata, impresia s-a tot schimbat si am inceput sa indragesc si Madridul.

Prima escala: in Plaza de Oriente, dominata de Palacio Real, statuia lui Filip IV, Teatrul Real si o multime de alte statui de regi.

Apoi fuga in Plaza Mayor, loc unde pe vremuri aveau loc lupte de tauri, executii publice, jocuri de fotbal. Acum e liniste, soare, cladiri cu peretii pictati, magazine, cafenele, forfota.
Nehotarati spaniolii astia. Pentru ca de-a lungul timpului i-au tot schimbat numele, de la Plaza del Arrabal (numele initial), in Plaza de la Constitucion, Plaza Real, Plaza de la Republica si, in sfarsit, Plaza Mayor.

Inevitabil, am ajuns si in Plaza de Espana, pentru ca se spune ca daca ai fost in Madrid si nu ai vazut Plaza Espania, nu ai vazut nimic. Statuile lui Don Quijote, Sancho Panza si Miguel Cervantes, imbulzeala mare de turisti. Multi fac alpinism, cocotandu-se pe caii de piatra, cei mai pasnici fac poz(n)e langa statui. In spatele lor se vad si niste cladiri foarte inalte, care... sunt nelocuite. Aaflat ca a costat o caruta de bani construirea lor, sunt cladiri de birouri dar chiria e atat de mare incat nimeni nu-si poate permite sa o platesca. Asa incat... sunt pustii.Dar cu adevarat impresionanta e fantana asta din spatele statuilor.

Normal, ca nu am ratat Muzeul Prado, pentru ca atunci cand spui Madrid, spui Prado. Velasquez, Goya, dar si Rembrandt, Rafael, Rubens, El Greco, Boticelli, Tizian, Murillo, Veronese. Mii de tablouri, dar si sculpturi, desene, obiecte decorative. Din pacate nu am putut face poze decat in imprejurimi, nu si in interior.
Iar la final, o odihna binemeritata pe aleile din Parcul Retiro. Din nou fantani, statui, Palatul de Cristal, flori, lac, barci.

To be continued...

vineri, ianuarie 30, 2009

Madridul sub ninsoare, ianuarie 2009







Am fost candva (acu' vreo 2 ani) in Spania. O tara frumoasa, frumoasa.

Madrid, un oras cu parcuri pline de statui, fantani, flori, lacuri, o nebunie.
Am aflat ca anul asta, la inceputul lui ianuarie a nins la Madrid.
Cam asa arata Madridul sub ninsoare. Ca in basme. Basme din Parcul Retiro: cu un om de zapada, un Palat de cristal si schiori pe alei.

marți, ianuarie 27, 2009

Eu

Mi-am încrustat adânc în suflet amintirile,
precum copacii, vârsta, în inele.
Amintirile mele au culoare, parfum şi gust
sunt dulci sau amare
vesele sau triste
dar la fel de dragi.

Din când în când le scot la iveală
le privesc, le simt,
mereu le ţin strâns în căuşul palmelor
cu teama ca le-aş putea pierde.
Ştiu cât sunt de preţioase
ştiu că fără ele
sunt nimeni.

miercuri, ianuarie 07, 2009

Cândva

a fost o zi ca bomba de la Hiroşima
aruncată la 7 dimineaţa de o voce din telefon.
mi-a rămas, printre conuri şi bastonaşe,
doar imaginea salonului alb. şi 7 cuvinte. ultimele.

am încercat sa minimizez dezastrul.
am adunat cioburi, am pus plasturi
am aprins lumini. am fost robot.

totuşi părinţii ne vegheaza mereu oriunde-ar fi.
mai vorbim câteodată noaptea în somn,
într-o limbă ciudată a viselor.

sâmbătă, august 09, 2008

Copiii verii

Cu mâna streaşină la ochi, privesc
Cum vara-mbujorează câmpiile cu maci.
În flăcările verii toţi ardem, ma gândesc,
Până cănd toamna aprinde lin, copaci...

Copilăroşi din cale-afară
Din zori de zi, ne vom preface seară...

Perla

Mă trezesc pe la amiază, când spuma unui val mă stropeşte pe faţă.
Privesc mirată în jur, scoica roz s-a deschis, nu mă mai leagană valurile, am eşuat pe ţărm. Mă frec buimacă la ochi. O fiinţă ciudată se holbează la mine, în timp ce printre degete, ca într-o clepsidră, i se scurge nisip. O ceaşcă goală şi nişte cărţi de joc întregesc peisajul.
Înfulecă lacom dintr-o pulpă de caprioară, îşi freacă satisfăcut mâinile privind scoica şi murmură: Numai bună de pus într-un colier.

O vară într-o ceaşcă

Foile au ramas albe, vârful creionului, intact. Viaţa şi-a cerut tributul, Hattrick-ul s-a pitit într-un colţ. Vara m-a aruncat în valuri, m-a ascuns într-o scoică, m-a topit în vâltoarea drumurilor. Am sorbit pe nerăsuflate ceaşca de cafea în care s-a condensat timpul verii. N-am avut timp să-i savurez aroma, nici să-i simt mirosul ori dulceaţa.
Am ars cu soarele, am avut gust de alge, am trăit. Hattrick-ul nu şi-a mai găsit loc decât amestecat cu zaţul rămas pe fundul ceştii.

miercuri, mai 07, 2008

Vreau

Vreau să fie mereu vară, să m-afund într-un lan de secară
sau să ma pitesc într-un bob de neghină.
să-mi pun pe cap o floare de sulfină
prefer să mă-nţepe-o albină, nu suliţe din soare.
să fug râzând de lumea asta mare, să stau la pieptul tău
până se lasă seara...

e deja răcoare, am devenit nisip şi m-am pierdut în mare.
nu fi trist, o să mă-ntorc într-o viaţă viitoare
voi fi doar o boare cu miros de floare.

miercuri, aprilie 02, 2008

Magic Land

Cioplit-am telescop în a Infinitului Coloană la lăsatul serii,
tâmpla să-mi odihnesc pe-un nor de stele.
Am strănutat când o cometă cu coadă mi-a gâdilat nasul
şi Luceafărul, speriat, a greşit pasul...
făcea piruete în jurul unei nove, emoţionată,
ce clipea des uimită de-atenţia acordată.
De la Saturn inel de tablă primit-am în dar,
să-l pun pe deget, la ureche să-l atârn sau chiar în păr,
trei gânduri insomniace am plimbat cu Carul Mare
şi Perseidele le-am confundat cu o ninsoare,
din soare.