Barcelona, maratonul continua - ziua a 3-a, septembrie 2007

Ziua incepe prost, cu un apel telefonic de la liniile aeriene cu care venisem si care ma anunta ca pierdusem in avion portofelul cu toate cardurile, dar sa nu-mi fac griji ca e la ei si il pot recupera oricand. Usor de zis, daca n-as fi la sute de km distanta de tara. Grav, ca nu mai stiam daca nu cumva in portofel era si o hartiuta cu codurile PIN ale cardurilor, loool. Atmosfera de doliu ceva vreme, autoconsolare in final, asta e.
Fara entuziasm, o mica tura prin Plaza Real, apoi a pied spre Montjuic.

Ceea ce parea foarte aproape, s-a dovedit a fi foarte departe si iar ne-am rupt papucii. Cand ne-am hotarat sa luam un mijloc de transport motorizat, deja era prea tarziu si, de voie, de nevoie, am continuat drumul pe jos pana la Stadionul olimpic si Palau Sant Jordi.
Intr-un final, am ajuns la palatul impresionant care domina Montjuicul (in traducere ar insemna muntele evreilor), Palatul Montjuic, unde se gasesc puzderie de muzee, incepand cu Muzeul National de Arta Catalana, Muzeul desenelor, gravurilor, fotografiilor, monedelor, de arta moderna, gotica, romanica si asa mai departe... or mai fi fost, dar pe noi ne-au zapacit, asa ca ne-am multumit sa ne tragem sufletul pe treptele palatului, privind de sus Plaza Espania, fantanile magice, alaturi de multi alti "obositi" ca noi si ascultand tot felul de chitaristi amatori.
Cum eram in apropiere de Pueblo Espaniol, un fel de Muzeul Satului spaniol, nu am putut sa il ratam. Am nimerit in plina nebunie. Show, niste gagici in portocaliu pe catalige mergand in ritm de muzica si falfaindu-si poalele. E atat de haios acest mini-orasel cu zeci de terase si buticuri, incat nu am facut multe fotografii, pentru ca nu am fi putut prinde atmosfera, ci am filmat aproape non-stop... cu pauza de masa, adica o paelia acompaniata de sangria.
Si cum sportul e mama sanatatii, am mers, tot pe jos, pe Avenguda Paralel (exista si Avenguda Diagonal in Barcelona, nu va faceti iluzii ca ar fi singurul nume nostim de strada), pana in port, sa ne intalnim cu Cristofor Columb, cu statuia lui, mai bine zis.



Finalul zilei ne-a prins la Fantanile Magice, privind superbul spectacolul de sunet si lumini, apoi ne-am dus, tarait mai bine zis, spre casa. Era aproape de miezul noptii si maine ne astepta o alta zi plina.

Barcelona, fascinanta - ziua a 2-a, septembrie 2007

Ziua a doua am inceput-o in forta si, dis de dimineata, cu harta in brate, am pornit pe jos spre Sagrada Familia. Orasul parea adormit in racoarea diminetii, cu doar cativa oameni pe strazi si putine masini... Asta pana am trecut pe langa o gara si am vazut un ins fugind de mama focului, cu un altul dupa el. Ne-am prins ca al doilea era politist, avea baston si catuse in dotare. Cand era cat pe ce sa-l prinda pe primul si apucase sa-i arda un baston pe spate, i-au cazut catusele jos. S-a oprit sa le ridice, suficient ca, in cele cateva secunde de ragaz, infractorul sa ia un avantaj considerabil si sa dispara pe stradute. Nu am facut decat cativa pasi si doi indivizi au trecut pe langa noi mormaind cateva cuvinte sub forma de injuratura in romaneste, moment in care am decis ca e mai sanatos sa vorbim doar in engleza.
Drumul spre Sagrada Familia trece prin Plaza del Torro, habar n-am de ce-i zice asa, probabil ca acolo aveau loc pe vremuri luptele cu tauri. Acum nu sunt decat niste frumoase si impresionante cladiri in stil maur.
Sagrada am vazut-o cu totii in diverse poze din albume sau de pe net. Dar realitatea e cu mult mai impresionanta. Seamana cu castele alea pe care le faceam vara pe malul marii si ale caror turnuri erau construite din nisip ud, lasat "sa curga".




In comparatie cu ce a creat Gaudi, partea noua a bisericii arata sinistru, cu niste sfinti scosi parca direct de la Auschwitz si forme geometrice.

Intr-un adevarat tur de forta, a urmat Casa Milla, Casa Batllo, Casa Amatller si Casa Calvet, care mai de care mai fascinanta, cozi la intrare, stilul gotic si cel catalan amestecate intr-un cocktail unic, decorat cu arabescuri din fier si mozaicuri multicolore ce te duc intr-o lume halucinanta.





Cum se vede si din poze, Barcelona e un imens muzeu de arhitectura, cu cladiri unice, care mai de care mai impresionanta si in care nu poti sa mergi decat "cu capul in nori", uitandu-te din dreapta in stanga, ca un radar in cautarea ineditului.

La finalul zilei aveam basici in talpi, piciarele abia le mai miscam, parca eram copilul ploii si aratam asa:


De aceea am considerat ca meritam sa incheiem ziua cu o paelia si un pahar de sangria in fata, la o taverna pe bulevard.

Impresii din Barcelona (ziua 1) - septembrie 2007

Stiam ca Barcelona=Gaudi. Vazusem Barcelona doar in poze si visam de mult sa ajung acolo. Un vis vechi de ani, a devenit realitate in 2007.
Orasul, din fuga taxiului, nu impresioneaza. Cladiri, masini, circulatie mai omeneasca decat in Bucuresti - am gandit cu voce tare, magazine, strazi, minus gropile noastre si maidanezii jumuliti. Cand am ajuns insa in cartierul gotic (unde aveam cazarea) cu aer de secol 14-15, am realizat ca sunt totusi in alta lume.
Cazarea a insemnat aruncarea bagajelor intr-un colt si, nevrand sa pierdem niciun minut, plonjarea in prima locatie "de vazut", Parcul Ciutadela, care era exact peste drum. Spui parc si te astepti la chestii normale. Alei, copaci, flori, statui, un lac.
Ciutadela nu seamana insa cu niciun alt parc vazut in trecut. Monumentul ce strajuieste lacul te lasa cu gura cascata. Ornamente unice, combinatii de piatra, metal si marmura, un lac de un verde ireal, care parca a imprumutat din culoarea palmierilor ce-l inconjoara. Monument construit de Gaudi, evident.
Si cum cuvintele palesc in fata imaginilor, doar pozele ma pot salva.