Barcelona, fascinanta - ziua a 2-a, septembrie 2007

Ziua a doua am inceput-o in forta si, dis de dimineata, cu harta in brate, am pornit pe jos spre Sagrada Familia. Orasul parea adormit in racoarea diminetii, cu doar cativa oameni pe strazi si putine masini... Asta pana am trecut pe langa o gara si am vazut un ins fugind de mama focului, cu un altul dupa el. Ne-am prins ca al doilea era politist, avea baston si catuse in dotare. Cand era cat pe ce sa-l prinda pe primul si apucase sa-i arda un baston pe spate, i-au cazut catusele jos. S-a oprit sa le ridice, suficient ca, in cele cateva secunde de ragaz, infractorul sa ia un avantaj considerabil si sa dispara pe stradute. Nu am facut decat cativa pasi si doi indivizi au trecut pe langa noi mormaind cateva cuvinte sub forma de injuratura in romaneste, moment in care am decis ca e mai sanatos sa vorbim doar in engleza.
Drumul spre Sagrada Familia trece prin Plaza del Torro, habar n-am de ce-i zice asa, probabil ca acolo aveau loc pe vremuri luptele cu tauri. Acum nu sunt decat niste frumoase si impresionante cladiri in stil maur.
Sagrada am vazut-o cu totii in diverse poze din albume sau de pe net. Dar realitatea e cu mult mai impresionanta. Seamana cu castele alea pe care le faceam vara pe malul marii si ale caror turnuri erau construite din nisip ud, lasat "sa curga".




In comparatie cu ce a creat Gaudi, partea noua a bisericii arata sinistru, cu niste sfinti scosi parca direct de la Auschwitz si forme geometrice.

Intr-un adevarat tur de forta, a urmat Casa Milla, Casa Batllo, Casa Amatller si Casa Calvet, care mai de care mai fascinanta, cozi la intrare, stilul gotic si cel catalan amestecate intr-un cocktail unic, decorat cu arabescuri din fier si mozaicuri multicolore ce te duc intr-o lume halucinanta.





Cum se vede si din poze, Barcelona e un imens muzeu de arhitectura, cu cladiri unice, care mai de care mai impresionanta si in care nu poti sa mergi decat "cu capul in nori", uitandu-te din dreapta in stanga, ca un radar in cautarea ineditului.

La finalul zilei aveam basici in talpi, piciarele abia le mai miscam, parca eram copilul ploii si aratam asa:


De aceea am considerat ca meritam sa incheiem ziua cu o paelia si un pahar de sangria in fata, la o taverna pe bulevard.