Copiii verii

Cu mâna streaşină la ochi, privesc
Cum vara-mbujorează câmpiile cu maci.
În flăcările verii toţi ardem, ma gândesc,
Până cănd toamna aprinde lin, copaci...

Copilăroşi din cale-afară
Din zori de zi, ne vom preface seară...

Perla

Mă trezesc pe la amiază, când spuma unui val mă stropeşte pe faţă.
Privesc mirată în jur, scoica roz s-a deschis, nu mă mai leagană valurile, am eşuat pe ţărm. Mă frec buimacă la ochi. O fiinţă ciudată se holbează la mine, în timp ce printre degete, ca într-o clepsidră, i se scurge nisip. O ceaşcă goală şi nişte cărţi de joc întregesc peisajul.
Înfulecă lacom dintr-o pulpă de caprioară, îşi freacă satisfăcut mâinile privind scoica şi murmură: Numai bună de pus într-un colier.

O vară într-o ceaşcă

Foile au ramas albe, vârful creionului, intact. Viaţa şi-a cerut tributul, Hattrick-ul s-a pitit într-un colţ. Vara m-a aruncat în valuri, m-a ascuns într-o scoică, m-a topit în vâltoarea drumurilor. Am sorbit pe nerăsuflate ceaşca de cafea în care s-a condensat timpul verii. N-am avut timp să-i savurez aroma, nici să-i simt mirosul ori dulceaţa.
Am ars cu soarele, am avut gust de alge, am trăit. Hattrick-ul nu şi-a mai găsit loc decât amestecat cu zaţul rămas pe fundul ceştii.

Vreau

Vreau să fie mereu vară, să m-afund într-un lan de secară
sau să ma pitesc într-un bob de neghină.
să-mi pun pe cap o floare de sulfină
prefer să mă-nţepe-o albină, nu suliţe din soare.
să fug râzând de lumea asta mare, să stau la pieptul tău
până se lasă seara...

e deja răcoare, am devenit nisip şi m-am pierdut în mare.
nu fi trist, o să mă-ntorc într-o viaţă viitoare
voi fi doar o boare cu miros de floare.

Magic Land

Cioplit-am telescop în a Infinitului Coloană la lăsatul serii,
tâmpla să-mi odihnesc pe-un nor de stele.
Am strănutat când o cometă cu coadă mi-a gâdilat nasul
şi Luceafărul, speriat, a greşit pasul...
făcea piruete în jurul unei nove, emoţionată,
ce clipea des uimită de-atenţia acordată.
De la Saturn inel de tablă primit-am în dar,
să-l pun pe deget, la ureche să-l atârn sau chiar în păr,
trei gânduri insomniace am plimbat cu Carul Mare
şi Perseidele le-am confundat cu o ninsoare,
din soare.

Iubitule,

E primavară
Şi eu sunt o magnolie înflorită, mângâiată
de stropi de ploaie…

Îţi plangi suferinţa
Într-un spaţiu virtual, dar crengile mele
Nu se îndoiesc…

Ai adunat
Cu evlavie câteva petale parfumate
Pe o foaie…

Însă n-ai învăţat
Că magnoliile doar la căldura sufletelor
Înfloresc.

Floare de cireş

Aripă de înger
Fulg trist de primavară
Migdală amară.