Dar venind la Madrid dinspre Barcelona, prima impresie nu-i e favorabila capitalei Spaniei.
Mi-am spus: Hm, da, e frumos, dar e doar o capitala ca oricare alta, cu blocuri, asfalt incins de arsita soarelui, magazine, buticuri, lume multa, inghesuiala.




Prima escala: in Plaza de Oriente, dominata de Palacio Real, statuia lui Filip IV, Teatrul Real si o multime de alte statui de regi.

Apoi fuga in Plaza Mayor, loc unde pe vremuri aveau loc lupte de tauri, executii publice, jocuri de fotbal. Acum e liniste, soare, cladiri cu peretii pictati, magazine, cafenele, forfota.
Nehotarati spaniolii astia. Pentru ca de-a lungul timpului i-au tot schimbat numele, de la Plaza del Arrabal (numele initial), in Plaza de la Constitucion, Plaza Real, Plaza de la Republica si, in sfarsit, Plaza Mayor.

Inevitabil, am ajuns si in Plaza de Espana, pentru ca se spune ca daca ai fost in Madrid si nu ai vazut Plaza Espania, nu ai vazut nimic. Statuile lui Don Quijote, Sancho Panza si Miguel Cervantes, imbulzeala mare de turisti. Multi fac alpinism, cocotandu-se pe caii de piatra, cei mai pasnici fac poz(n)e langa statui. In spatele lor se vad si niste cladiri foarte inalte, care... sunt nelocuite. Aaflat ca a costat o caruta de bani construirea lor, sunt cladiri de birouri dar chiria e atat de mare incat nimeni nu-si poate permite sa o platesca. Asa incat... sunt pustii.


Normal, ca nu am ratat Muzeul Prado, pentru ca atunci cand spui Madrid, spui Prado. Velasquez, Goya, dar si Rembrandt, Rafael, Rubens, El Greco, Boticelli, Tizian, Murillo, Veronese. Mii de tablouri, dar si sculpturi, desene, obiecte decorative. Din pacate nu am putut face poze decat in imprejurimi, nu si in interior.
Iar la final, o odihna binemeritata pe aleile din Parcul Retiro. Din nou fantani, statui, Palatul de Cristal, flori, lac, barci.


