sâmbătă, ianuarie 31, 2009

E viva Espania, Ole! (Jurnal de vacanta: Madrid, septembrie 2007)

Initial destinatia a fost doar Barcelona. Apoi a aparut si posibilitatea de a vedea Madridul, ca un bonus.
Dar venind la Madrid dinspre Barcelona, prima impresie nu-i e favorabila capitalei Spaniei.
Mi-am spus: Hm, da, e frumos, dar e doar o capitala ca oricare alta, cu blocuri, asfalt incins de arsita soarelui, magazine, buticuri, lume multa, inghesuiala.Apoi am descoperit rand pe rand "pietele": Piata de Oriente (adica de Est), Piata Spaniei, Piata Mayor... si tot asa, din piata in piata, impresia s-a tot schimbat si am inceput sa indragesc si Madridul.

Prima escala: in Plaza de Oriente, dominata de Palacio Real, statuia lui Filip IV, Teatrul Real si o multime de alte statui de regi.

Apoi fuga in Plaza Mayor, loc unde pe vremuri aveau loc lupte de tauri, executii publice, jocuri de fotbal. Acum e liniste, soare, cladiri cu peretii pictati, magazine, cafenele, forfota.
Nehotarati spaniolii astia. Pentru ca de-a lungul timpului i-au tot schimbat numele, de la Plaza del Arrabal (numele initial), in Plaza de la Constitucion, Plaza Real, Plaza de la Republica si, in sfarsit, Plaza Mayor.

Inevitabil, am ajuns si in Plaza de Espana, pentru ca se spune ca daca ai fost in Madrid si nu ai vazut Plaza Espania, nu ai vazut nimic. Statuile lui Don Quijote, Sancho Panza si Miguel Cervantes, imbulzeala mare de turisti. Multi fac alpinism, cocotandu-se pe caii de piatra, cei mai pasnici fac poz(n)e langa statui. In spatele lor se vad si niste cladiri foarte inalte, care... sunt nelocuite. Aaflat ca a costat o caruta de bani construirea lor, sunt cladiri de birouri dar chiria e atat de mare incat nimeni nu-si poate permite sa o platesca. Asa incat... sunt pustii.Dar cu adevarat impresionanta e fantana asta din spatele statuilor.

Normal, ca nu am ratat Muzeul Prado, pentru ca atunci cand spui Madrid, spui Prado. Velasquez, Goya, dar si Rembrandt, Rafael, Rubens, El Greco, Boticelli, Tizian, Murillo, Veronese. Mii de tablouri, dar si sculpturi, desene, obiecte decorative. Din pacate nu am putut face poze decat in imprejurimi, nu si in interior.
Iar la final, o odihna binemeritata pe aleile din Parcul Retiro. Din nou fantani, statui, Palatul de Cristal, flori, lac, barci.

To be continued...

vineri, ianuarie 30, 2009

Madridul sub ninsoare, ianuarie 2009







Am fost candva (acu' vreo 2 ani) in Spania. O tara frumoasa, frumoasa.

Madrid, un oras cu parcuri pline de statui, fantani, flori, lacuri, o nebunie.
Am aflat ca anul asta, la inceputul lui ianuarie a nins la Madrid.
Cam asa arata Madridul sub ninsoare. Ca in basme. Basme din Parcul Retiro: cu un om de zapada, un Palat de cristal si schiori pe alei.

marți, ianuarie 27, 2009

Eu

Mi-am încrustat adânc în suflet amintirile,
precum copacii, vârsta, în inele.
Amintirile mele au culoare, parfum şi gust
sunt dulci sau amare
vesele sau triste
dar la fel de dragi.

Din când în când le scot la iveală
le privesc, le simt,
mereu le ţin strâns în căuşul palmelor
cu teama ca le-aş putea pierde.
Ştiu cât sunt de preţioase
ştiu că fără ele
sunt nimeni.

miercuri, ianuarie 07, 2009

Cândva

a fost o zi ca bomba de la Hiroşima
aruncată la 7 dimineaţa de o voce din telefon.
mi-a rămas, printre conuri şi bastonaşe,
doar imaginea salonului alb. şi 7 cuvinte. ultimele.

am încercat sa minimizez dezastrul.
am adunat cioburi, am pus plasturi
am aprins lumini. am fost robot.

totuşi părinţii ne vegheaza mereu oriunde-ar fi.
mai vorbim câteodată noaptea în somn,
într-o limbă ciudată a viselor.