Perla

Mă trezesc pe la amiază, când spuma unui val mă stropeşte pe faţă.
Privesc mirată în jur, scoica roz s-a deschis, nu mă mai leagană valurile, am eşuat pe ţărm. Mă frec buimacă la ochi. O fiinţă ciudată se holbează la mine, în timp ce printre degete, ca într-o clepsidră, i se scurge nisip. O ceaşcă goală şi nişte cărţi de joc întregesc peisajul.
Înfulecă lacom dintr-o pulpă de caprioară, îşi freacă satisfăcut mâinile privind scoica şi murmură: Numai bună de pus într-un colier.